autodafe
română
Etimologie
Din franceză autodafé.
Pronunție
- AFI: /a.u.to.daˈfe/
Substantiv
| Declinarea substantivului autodafe | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | autodafe | autodafeuri |
| Articulat | autodafeul | autodafeurile |
| Genitiv-Dativ | autodafeului | autodafeurilor |
| Vocativ | autodafeule | autodafeurilor |
- ceremonie în cursul căreia cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită.
- ardere pe rug la care erau condamnați, în timpul inchiziției, cei socotiți eretici; (p.ext.) acțiune care duce la distrugerea prin foc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online