autodafe

română

Etimologie

Din franceză autodafé.

Pronunție

• AFI: /a.u.to.daˈfe/

Substantiv

Declinarea substantivului autodafe
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	autodafe	autodafeuri
Articulat	autodafeul	autodafeurile
Genitiv-Dativ	autodafeului	autodafeurilor
Vocativ	autodafeule	autodafeurilor

1. ceremonie în cursul căreia cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită.
2. ardere pe rug la care erau condamnați, în timpul inchiziției, cei socotiți eretici; (p.ext.) acțiune care duce la distrugerea prin foc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online