bașbuzuc
română
Etimologie
Din turcă bașibozuk („trupe neregulate”).
Pronunție
- AFI: /baʃ.bu'zuk/
Substantiv
| Declinarea substantivului bașbuzuc | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bașbuzuc | bașbuzuci |
| Articulat | bașbuzucul | bașbuzucii |
| Genitiv-Dativ | bașbuzucului | bașbuzucilor |
| Vocativ | bașbuzucule | bașbuzucilor |
- ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf.
- persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online