bandură

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ban'du.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului bandură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bandură	bandure
Articulat	bandura	bandurele
Genitiv-Dativ	bandurei	bandurelor
Vocativ	bandură	bandurelor

1. (reg.) cârpă de pânză groasă și aspră.
2. epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte.

Cuvinte derivate

• bandurist
• băndurică

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din ucraineană бандура (bandura).

Substantiv

Declinarea substantivului bandură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bandură	banduri
Articulat	bandura	bandurile
Genitiv-Dativ	bandurii	bandurilor
Vocativ	bandură	bandurilor

1. instrument muzical popular ucrainean ca o chitară cu gâtul scurt, prevăzut cu 8 până la 24 de coarde.

Cuvinte derivate

• bandurar

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online