biscuit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Biscuiți

română

Etimologie

Din franceză biscuit. Confer italiană biscotto.

Pronunție

  • AFI: /bis.ku'it/


Substantiv


Declinarea substantivului
biscuit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ biscuit biscuiți
Articulat biscuitul biscuiții
Genitiv-Dativ biscuitului biscuiților
Vocativ ' '
  1. produs alimentar bine deshidratat prin coacerea unui aluat de prăjitură în diferite forme (cerculețe, pătrățele, litere etc.).
  2. semifabricat de ceramică neglazurată, ars numai o dată și folosit la fabricarea faianței sau a porțelanului.
  3. porțelan supus la două arderi succesive, a cărui structură imită marmura.

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A avea o față de confort trei (sau de melc obosit/de gură de canal/de spate de bloc/de biscuite tăiat/de buzunar întors) = (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din forma bisket < franceza veche bescuit (astăzi biscuit).

Pronunție

  • AFI: /'bɪskɪt/


Substantiv

biscuit, pl. biscuits

  1. (gastr.) biscuit, fursec; (p. ext.) prăjitură, pesmet
  2. (despre faianță) biscuit
  3. (nav.) biscuit uscat făcut din faină, apă și sare (folosit de marinari ca mâncare în lipsa alimentelor perisabile)
  4. maro-deschis, brun-deschis
    culoarea maro-deschisă:   

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe