björn

Vezi și : Björn, Bjørn, Bjǫrn, bjørn, bjǫrn

islandeză

Din suedeză veche biorn, biørn, care provine din limba nordică veche bjǫrn < proto-germanică *bernuz, formă nordică a lui *berô („urs”).

Înrudit cu daneză bjørn, engleză bear, faroeză bjørn, germană Bär, limba gotică *𐌱𐌰𐌹𐍂𐌰 (*baira), islandeză bessi, björn, neerlandeză beer și norvegiană bjørn, bjønn.

Declinarea substantivului björn
c.	Singular		Plural
c.	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	björn	björnen	björnar	björnarna
Genitiv	björns	björnens	björnars	björnarnas

(zool.) urs
Vi såg en björn i skogen i går.
(înv., glumeț) reclamant, solicitant
Han nödgades rymma till Portugal för att komma undan sina talrika björnar.
(argou, în special argoul homosexualilor) bărbat mare și păros; urs
(auto.) remorcă rutieră
(tehn., silv.) instrument cu pârghie și cârlig folosit pentru a strânge un lanț în jurul buștenilor