Sari la conținut

björn

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Björn, Bjørn, Bjǫrn, bjørn, bjǫrn

islandeză

(íslenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /b̥jœrd̥n/


Substantiv

  1. urs

Cuvinte derivate

Vezi și





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din suedeză veche biorn, biørn, care provine din limba nordică veche bjǫrn < proto-germanică *bernuz, formă nordică a lui *berô („urs”).

Înrudit cu daneză bjørn, engleză bear, faroeză bjørn, germană Bär, limba gotică *𐌱𐌰𐌹𐍂𐌰 (*baira), islandeză bessi, björn, neerlandeză beer și norvegiană bjørn, bjønn.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
björn
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ björn björnen björnar björnarna
Genitiv björns björnens björnars björnarnas
  1. (zool.) urs
    Vi såg en björn i skogen i går.
  2. (înv., glumeț) reclamant, solicitant
    Han nödgades rymma till Portugal för att komma undan sina talrika björnar.
  3. (argou, în special argoul homosexualilor) bărbat mare și păros; urs
  4. (auto.) remorcă rutieră
  5. (tehn., silv.) instrument cu pârghie și cârlig folosit pentru a strânge un lanț în jurul buștenilor

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Vezi și

Referințe