Sari la conținut

bruma

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : brumă

Etimologie

Din brumă.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) bruma
Infinitiv a (se) bruma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(pers. 3) (se) brumează
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) brumeze
Participiu brumat
Conjugare I
  1. (rar) (v.intranz.) a cădea brumă
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din brumă.

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru brumă.

Referințe





(galego)

Etimologie

Din latină brūma.

Pronunție

  • AFI: /'bɾu.ma/


Substantiv

bruma f., brumas pl.

  1. (bot.) ac de pin
  2. (met.) ceață, negură

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe





(italiano)

Etimologie

Din latină brūma.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bruma
f. Singular Plural
Nominativ bruma '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. ceață, negură
  2. (livr.) intervale de frig; ger
  3. (zool.) specie de car marin (Teredinidae), viermele corăbiilor

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe





(Latina)

Etimologie

Din brevima, brevissima ("cea mai scurtă"), superlativ a lui brevis.

Pronunție

  • AFI: /'bruː.ma/


Substantiv


Declinarea substantivului
brūma
f. Singular Plural
Nominativ brūma brūmae
Genitiv brūmae brūmārum
Dativ brūmae brūmīs
Acuzativ brūmam brūmās
Ablativ brūmā brūmīs
Vocativ brūma brūmae
  1. solstițiu de iarnă
  2. (p. ext.) iarnă, frigul iernii

Cuvinte derivate

Referințe





(português)

Etimologie

Din latină brūma.

Pronunție

  • AFI: /'bɾu.mɐ/


Substantiv

bruma f., brumas pl.

  1. ceață, negură
  2. (fig.) obscuritate
    A história perde-se na bruma do esquecimento.

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe





(español)

Etimologie

Din latină brūma.

Pronunție

  • AFI: /'bɾu.ma/


Substantiv

bruma f., brumas pl.

  1. ceață, negură
  2. (înv.) iarnă

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe