Sari la conținut

cârâi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din câr + sufixul -îi.

Pronunție

  • AFI: /kɨ.rɨˈi/


Verb


Conjugarea verbului
cârâi
Infinitiv a cârâi
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		cârâi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să cârâie
Participiu cârâit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre unele păsări; la pers. 3) a scoate sunete caracteristice, neplăcute, scurte și guturale.
  2. (v.intranz.) (fig.) (peior.) a vorbi cu un ton ascuțit și strident, care trădează ostilitate.
  3. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a cicăli, a bate la cap pe cineva.
  4. (v.refl. recipr.) a se certa.
    Toată ziua se cârâie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=cârâi&oldid=991285”