cășuna

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină *occasionare.

Pronunție

  • AFI: /kə.ʃu'na/


Verb


Conjugarea verbului
cășuna
Infinitiv a cășuna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cășunez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cășuneze
Participiu cășunat
Conjugare I
  1. (v.intanz.) a-i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată.
  2. (v.intranz.) a prinde necaz pe cineva sau pe ceva; a manifesta (dintr-o dată) dragoste (exagerată) față de cineva.
  3. (v.intranz.) a cauza, a pricinui.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A cășuna o supărare = a cauza o supărare


Traduceri

Referințe