caiman

De la Wikționar, dicționarul liber
Un caiman (1.)

română

Etimologie

  1. Din franceză caïman. Confer spaniolă caimán < cuvânt caraib.
  2. Etimologie necunoscută

Pronunție

  • AFI: /kajˈman/


Substantiv


Declinarea substantivului
caiman
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caiman caimani
Articulat caimanul caimanii
Genitiv-Dativ caimanului caimanilor
Vocativ ' '
  1. (Caiman) specie de crocodil din America Centrală și de Sud care are pe partea ventrală plăci osoase mobile.
  2. (reg.) persoană care însoțește în pădure pe muncitorii lemnari sau pe plutași, pentru a le pregăti mâncarea, pentru a le păzi și curăța coliba etc.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

caiman

  1. caiman





engleză

(English)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

caiman

  1. caiman





occitană

(occitan)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

caiman

  1. caiman