Sari la conținut

caloian

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din slavă (veche) kalenŭ („de argilă”), datorită materiei prime (Candrea, Noua Revistă Română, II, (1900), p. 94-7; DAR).

După vechea tradiție, abandonată, a filologiei romantice, este legat de numele lui Ioan I sau Caloioannes, țar al româno-bulgarilor la începutul secolul XIII. Nu pare probabilă nici legătura pe care o propune Giuglea, Dacor., X, 108, cu albaneză llohë („ploaie”).

Pronunție

  • AFI: /ka.loˈjan/


Substantiv


Declinarea substantivului
caloian
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caloian invariabil
Articulat caloianul invariabil
Genitiv-Dativ caloianului invariabil
Vocativ caloianule invariabil
  1. obiect de ritual folcloric în forma unui om de lut împodobit cu flori, care, în timp de secetă, se îngropa sau se arunca în apă ca să aducă ploaie.


Traduceri

Anagrame

Referințe