can

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza veche cunnan.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
can
Infinitiv can
Prezent simplu
pers. 3 sg.
can
Trecut simplu could
Participiu trecut could
Participiu prezent -
  1. a putea


Substantiv

can

  1. borcan
  2. cutie de tablă în care se îmbuteliază de regulă băuturi răcoritoare, alcoolice sau nealcoolice





galeză

(Cymraeg)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)


Adjectiv

can

  1. înălbit, alb
  2. sută


Substantiv

can, pl. caniau

Omonime

  1. borcan, cutie de îmbuteliere
  2. făină





interlingua

(interlingua)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)


Substantiv

can

  1. câine
  2. parte mobilă a unei arme de foc care declanșează mecanismul de tragere





irlandeză

(Gaeilge)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

AFI: [kan]


Verb

can

  1. a cânta





italiană

(italiano)

Variante

Etimologie

  1. Confer cane.
  2. Din turcă kan sau khan, forma scurtă pentru khaqan („suveran, conducător”).

Pronunție


Substantiv

can m., cani pl.

  1. (poetic și livr., zool.) câine
  2. (ist.) han

Sinonime

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină canis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)


Substantiv

can m., pl. canes

  1. câine

Vezi și





turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din persană

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)


Substantiv

can, pl. canlar

  1. suflet, viață