cange
 |
 |
Etimologie
Din turcă kanca.
Pronunție
- AFI: /'kan.ʤe/
Substantiv
| Declinarea substantivului cange | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cange | căngi |
| Articulat | cangea | căngile |
| Genitiv-Dativ | căngii | căngilor |
| Vocativ | cange | căngilor |
- prăjină lungă de lemn, cu cârlig de fier în vârf, utilizată la acostarea sau la îndepărtarea de mal a navelor mici, la împingerea sau la prinderea de departe a unui obiect.
- gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online