ceată
română
Etimologie
Din slavă (veche) četa („breaslă”).
DAR presupune că termenul slav a venit în contact cu un derivat român al latinul coetus, cu care a ajuns să se confunde.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului ceată | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ceată | cete |
| Articulat | ceata | cetele |
| Genitiv-Dativ | cetei | cetelor |
| Vocativ | ceată | cetelor |
- grup (neorganizat) de oameni, adunați de obicei în vederea unui scop comun.
- (urmat de determinări) grămadă de animale (de același fel).
- (în evul mediu, în țara românească și în moldova) grup de organizare specială, militară și fiscală, alcătuit din subalternii de la sate ai dregătorilor domnești; pâlc, stol; trupă înarmată și organizată.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online