cens

română

Etimologie

Din latină census, franceză cens.

Pronunție

• AFI: /ʧens/

Substantiv

Declinarea substantivului cens
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cens	censuri
Articulat	censul	censurile
Genitiv-Dativ	censului	censurilor
Vocativ	censule	censurilor

1. (în roma antică) recensământ al cetățenilor și al averii lor. efectuat din cinci în cinci ani, pentru a servi ca bază în recrutare, la fixarea impozitelor, la exercitarea drepturilor politice etc.
2. grupare a unor cetățeni sau a tuturor locuitorilor unei țări după diverse criterii.
3. (în societatea feudală) rentă în bani sau în natură datorată seniorului de către posesorul pământului.
4. (în unele țări) câtimea de impozit prevăzută de legile electorale necesară pentru acordarea dreptului de alegător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online