periferie
Etimologie
Din latină peripheria, germană Peripherie, franceză périphérie.
Pronunție
- AFI: /pe.ri.fe'ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului periferie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | periferie | periferii |
| Articulat | periferia | periferiile |
| Genitiv-Dativ | periferiei | periferiilor |
| Vocativ | periferie | periferiilor |
- (adesea fig.) ținut, regiune, cartier, zonă, punct situate la margine în raport cu centrul sau cu un punct de referință.
- (rar) curbă închisă care limitează o figură geometrică sau o suprafață; circumferință.
Locuțiuni
- (loc.adj.) De periferie =
- provincial.
- de calitate sau importanță redusă.
- care aparține sau este specific mahalalei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online