ciumăfaie
Aspect
![]() |
Variante
Etimologie
Din ciumă + faie, a cărui a doua parte nu a fost explicată satisfăcător, și care se mai numește, probabil prin etimologie populară, ciuma-fetei.
Cihac, II, 491, pleacă în mod eronat de la maghiară csuda („minune”) și fa („copac”); Diculescu, Elementele, 485 de la cimă, cu sufixul grec ϰαφος (kafos); și DAR sugerează o legătură cu maghiară csudafa („laur”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului ciumăfaie | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ciumăfaie | ciumăfaie |
Articulat | ciumăfaia | ciumăfaiele |
Genitiv-Dativ | ciumăfaiei | ciumăfaielor |
Vocativ | ciumăfaie | ciumăfaielor |
- (bot.) (Datura stramonium) plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe și cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; laur.
Sinonime
- (bot.) laur, (înv. și reg.) măslag, (reg.) bolândariță, bolânzeală, borciu, cornută, faie, măselar, nebuneală, tătulă, turbare, boii-pruncilor, ciuma-fetei, măr-ghimpos, mărul-porcului
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
Referințe
- DEX '98 via DEX online