clock

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Etimologie

Atestat deja în 1350–1400; din englez medie clok, clokke, care provine din neerlandeza medie klocke (astăzi klok) < franceza veche de sus cloque (confer franceză cloche). Provine din limba galică clocca.

Pronunție


Substantiv

clock, pl. clocks

  1. ceas; (spec.) ceasornic
    They hung the clock on the wall.
  2. (în Anglia) contor de parcurs
    This car has over 300,000 miles on the clock.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to clock
Infinitiv to clock
Prezent simplu
pers. 3 sg.
clocks
Trecut simplu clocked
Participiu trecut clocked
Participiu prezent clocking
  1. a cronometra
  2. a măsura viteza
  3. (argou) a trage una (cuiva), a lovi
    When the boxer let down his guard, his opponent clocked him.
  4. (argou) a observa
    Clock the wheels on that car!

Sinonime

Locuțiuni

Etimologie

Origine necunoscută.

Substantiv

clock, pl. clocks

  1. baghetă (la ciorapi)

Referințe