clocoțel

Clocoțel

română

Etimologie

Confer clocot.

Pronunție

• AFI: /klo.ko'ʦel/

Substantiv

Declinarea substantivului clocoțel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clocoțel	clocoței
Articulat	clocoțelul	clocoțeii
Genitiv-Dativ	clocoțelului	clocoțeilor
Vocativ	clocoțelule	clocoțeilor

1. (bot.) (Clematis integrifolia) plantă erbacee cu flori mari, albastre.

Sinonime

• (bot.) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgea, curpen-scurt, dosnică-vânătă

Cuvinte derivate

• clocoței

Cuvinte apropiate

• clocot
• clocoti
• clocotici
• clocotire
• clocotiș
• clocotit
• clocotitor
• clocotitură
• clocuță

Traduceri

plantă; floare

azeră: tamyarpaq ağəsmə (azərbaycanca) cehă: plamének celolistý (čeština) m., plaménka celolistá (čeština) f. engleză: bush clematis (English) maghiară: réti iszalag (magyar)

poloneză: powojnik całolistny (polski) m. rusă: ломонос цельнолистный (русский) (lomonos cel'nolistn'ij) suedeză: helbladig klematis (svenska) c.

Referințe

• DEX '98 via DEX online