cojoc
 Vezi și : Cojoc
|
română
Variante
Etimologie
Din slavă (veche) kožuhŭ, de la koža („piele”) confer coajă (Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, II, 65; Conev 83).
Confer poloneză kożuch, rusă кожух (kožux), sârbo-croată kožuh și slovacă kožuch.
Pronunție
- AFI: /koˈʒok/
Substantiv
| Declinarea substantivului cojoc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cojoc | cojoace |
| Articulat | cojocul | cojoacele |
| Genitiv-Dativ | cojocului | cojoacelor |
| Vocativ | cojocule | cojoacelor |
- obiect de îmbrăcăminte făcut din piele de oaie prelucrată cu mițe cu tot, care se poartă mai ales la țară ca palton (cu blana înăuntru).
- pătură de bumbac bine presată, obținută în filaturile de bumbac.
Cuvinte derivate
Expresii
- Iarnă cu șapte cojoace = iarnă foarte grea
- A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi bătut (zdravăn)
- A nu mai întreba (pe cineva) de ce-i e cojocul = a lua (pe cineva) repede, a nu-l mai lasa să se gândească
- A-și teme(sau a-și păzi) cojocul = a fi precaut, a evita cu prudență riscurile
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online