miță
română
Etimologie
Din latină *agnicius, agnicia „de miel”.
Pronunție
- AFI: /ˈmi.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului miță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | miță | mițe |
| Articulat | mița | mițele |
| Genitiv-Dativ | miței | mițelor |
| Vocativ | miță | mițelor |
- (mai ales la pl.) fire din blana unor animale, care au crescut mai lungi, formând un cârlionț; smoc de păr sau de lână.
- lână tunsă pentru prima oară de pe miei; lână (de calitate inferioară) tunsă de pe capul, coada și picioarele oilor.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online