comandament

română

Etimologie

Din franceză commandement.

Pronunție

• AFI: /ko.man.da'ment/

Substantiv

Declinarea substantivului comandament
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comandament	comandamente
Articulat	comandamentul	comandamentele
Genitiv-Dativ	comandamentului	comandamentelor
Vocativ	comandamentule	comandamentelor

1. organ de conducere a unei (mari) unități sau a unei instituții militare.
2. loc unde este instalat acest organ.
3. (fig.) precept, poruncă, regulă, normă.
4. (jur.) act prin care începe executarea silită imobiliară a unui debitor.

Cuvinte compuse

• comandament suprem

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online