corespondentă
română
Etimologie
Din corespondent.
Pronunție
- AFI: /ko.res.pon'den.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului corespondentă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corespondentă | corespondente |
| Articulat | corespondenta | corespondentele |
| Genitiv-Dativ | corespondentei | corespondentelor |
| Vocativ | corespondento | corespondentelor |
- persoană care colaborează la un ziar sau la o publicație periodică, trimițând spre publicare informații din locul unde se află.
- persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare.
- (rar) persoană cu care cineva este în corespondență.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online