cornișă

română

Variante

• cornice

Etimologie

Din franceză corniche.

Pronunție

• AFI: /kor'ni.ʃə/

Substantiv

Declinarea substantivului cornișă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cornișă	cornișe
Articulat	cornișa	cornișele
Genitiv-Dativ	cornișei	cornișelor
Vocativ	cornișă	cornișelor

1. partea superioară, ieșită în afară și ornamentată, a zidului unei construcții, având rolul de a sprijini acoperișul și de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe fața clădirilor.
2. mulură proeminentă care înconjoară un antablament, o mobilă etc., având rol decorativ.
3. drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioară a unei pante abrupte, a unei faleze etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cărnoși

Referințe

• DEX '98 via DEX online