counsellor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din franceză veche conseillier, care provine din latină cōnsiliātor, din cōnsilior < cōnsilium („consiliu, sfat, îndrumare”).

Pronunție

  • AFI: /ˈkaʊnsələ(ɹ)/, /ˈkaʊnslə(ɹ)/


Substantiv

counsellor, pl. counsellors

  1. consilier, sfătuitor, îndrumător, consultant
    If you need help with these forms, please see our counsellor.
  2. (educ.) consilier de orientare
    Tim went to the guidance counsellor to talk about his college applications.
  3. (mai ales în SUA; jur.) avocat
    The counsellor approached the bench.
  4. (pol.) diplomat superior, sub nivelul de ambasador sau ministru
  5. (spec.) consilier de tabără

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Omofone

Vezi și

Referințe