culcuș

română

Etimologie

Din a culca + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /kulˈkuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului culcuș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culcuș	culcușuri
Articulat	culcușul	culcușurile
Genitiv-Dativ	culcușului	culcușurilor
Vocativ	culcușule	culcușurilor

1. locul de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor.
2. loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni.
3. adăpost, sălaș pentru oameni; locuință.
4. ascunzătoare.
5. (rar) strat moale de paie, de frunze etc. pe care se așază lucruri fragile sau alterabile.
6. strat din baza unei formațiuni geologice.

Traduceri

Traduceri

franceză: litière (français)

Referințe

• DEX '98 via DEX online