culcuș

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a culca + sufixul -uș.

Pronunție

  • AFI: /kul'kuʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
culcuș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culcuș culcușuri
Articulat culcușul culcușurile
Genitiv-Dativ culcușului culcușurilor
Vocativ culcușule culcușurilor
  1. locul de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor.
  2. loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni.
  3. adăpost, sălaș pentru oameni; locuință.
  4. ascunzătoare.
  5. (rar) strat moale de paie, de frunze etc. pe care se așază lucruri fragile sau alterabile.
  6. strat din baza unei formațiuni geologice.


Traduceri

Referințe