decapa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză décaper.

Pronunție

  • AFI: /de.ka'pa/


Verb


Conjugarea verbului
decapa
Infinitiv a decapa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
decapez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să decapeze
Participiu decapat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a curăța de acizi sau de grăsimi o suprafață metalică în vederea operațiilor ulterioare.
  2. (v.tranz.) a nivela un teren sau un pavaj de asfalt prin înlăturarea unui strat subțire de la suprafață.
  3. (v.tranz.) a trata pieile sau blănurile cu soluții ale unor acizi sau săruri în vederea conservării lor temporare sau pentru prelucrarea ulterioară.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe