decolta
Aspect
Etimologie
Din franceză décolleter.
Pronunție
- AFI: /de.kol'ta/
Verb
Conjugarea verbului decolta | |
Infinitiv | a decolta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
decoltez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să decolteze |
Participiu | decoltat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online