decolta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză décolleter.

Pronunție

  • AFI: /de.kol'ta/


Verb


Conjugarea verbului
decolta
Infinitiv a decolta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
decoltez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să decolteze
Participiu decoltat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri.


Traduceri

Anagrame

Referințe