derivă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză dérive.

Pronunție

  • AFI: /de'ri.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
derivă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ derivă derive
Articulat deriva derivele
Genitiv-Dativ derivei derivelor
Vocativ derivă derivelor
  1. unghiul dintre direcția de deplasare dorită a unui avion sau a unei nave și direcția reală de deplasare determinată de vânt (la avioane) sau de curenții maritimi (la nave).
  2. (tehn.) abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi față de valoarea inițială.
  3. unghi format de planul de tragere cu planul de ochire, servind la tragerile indirecte.
  4. partea fixă a ampenajului vertical al unui avion, al unui planor etc.

Expresii

  • A merge (sau a fi) în derivă = a pluti în voia vântului și a valurilor
  • (rar) A fi la deriva unei puteri = a fi dependent de..., a fi la cheremul..


Traduceri

Referințe