descleșta

română

Etimologie

Din des- + a (în)cleșta.

Pronunție

• AFI: /des.kleʃ'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) descleșta
Infinitiv	a (se) descleșta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) descleștez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) descleșteze
Participiu	descleștat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) desface, a (se) degaja dintr-o strânsoare, dintr-o încleștare.
2. (v.tranz. și refl.) a (se) desprinde, a (se) smulge cu greu din locul unde se află fixat.

Cuvinte derivate

• descleștare
• descleștat

Expresii

• (tranz.) A-i descleșta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească
• (refl.) A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online