dezgheța

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină disglaciare.

Pronunție

  • AFI: /dez.ge'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dezgheța
Infinitiv a (se) dezgheța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dezgheț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dezghețe
Participiu dezghețat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre lichide înghețate; la pers. 3) a redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin).
    Căldura a dezghețat râul.
  2. (despre ființe înghețate) a se dezmorți; a se încălzi.
    Să mă dezgheț puțin la gura sobei.
  3. (fig.) (despre oameni) a-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea; a deveni vioi, îndrăzneț, priceput.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe