deznodământ
Etimologie
Din a deznoda + sufixul -ământ (după franceză dénouement).
Pronunție
- AFI: /dez.no.də'mɨnt/
Substantiv
| Declinarea substantivului deznodământ | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | deznodământ | deznodăminte |
| Articulat | deznodământul | deznodămintele |
| Genitiv-Dativ | deznodământului | deznodămintelor |
| Vocativ | deznodământule | deznodămintelor |
- felul cum ia sfârșit, cum se rezolvă o situație, o încurcătură, un conflict etc.
- (spec.) parte finală a unei compoziții epice sau dramatice, care aduce soluția intrigii.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online