diviniza
Etimologie
Din franceză diviniser.
Pronunție
- AFI: /di.vi.ˈni.za/
Verb
| Conjugarea verbului diviniza | |
| Infinitiv | a diviniza |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
divinizez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să divinizeze |
| Participiu | divinizat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslăvi.
- a trece pe cineva în rândul divinităților, a atribui cuiva putere divină, a deifica.
- În antichitate, unii eroi erau divinizați.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a zeifica; a adora
|