dramatism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză dramatisme.

Pronunție

  • AFI: /dra.ma'tism/


Substantiv


Declinarea substantivului
dramatism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dramatism invariabil
Articulat dramatismul invariabil
Genitiv-Dativ dramatismului invariabil
Vocativ dramatismule invariabil
  1. încordarea acțiunii, a situației, intensitatea conflictului, profunzimea și ciocnirea sentimentelor care caracterizează o operă (dramatică), un spectacol etc.
  2. (fig.) situație, împrejurare care creează o luptă ascuțită între sentimente și interese, conflicte zguduitoare etc.; tensiune.


Traduceri

Referințe