dușmănit

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din verbul a dușmăni.

Pronunție

  • AFI: /duʃ.məˈnit/


Substantiv


Declinarea substantivului
dușmănit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dușmănit dușmănituri
Articulat dușmănitul dușmăniturile
Genitiv-Dativ dușmănitului dușmăniturilor
Vocativ - -
  1. (rar) dușmănire.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
dușmănit
Singular Plural
Masculin dușmănit dușmăniți
Feminin dușmănită dușmănite
Neutru dușmănit dușmănite
  1. care trezește sentimente de ură.
  2. față de care cineva are resentimente puternice.

Sinonime


Traduceri

Referințe