dușmănit
română
Etimologie
Din verbul a dușmăni.
Pronunție
- AFI: /duʃ.məˈnit/
Substantiv
| Declinarea substantivului dușmănit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dușmănit | dușmănituri |
| Articulat | dușmănitul | dușmăniturile |
| Genitiv-Dativ | dușmănitului | dușmăniturilor |
| Vocativ | - | - |
- (rar) dușmănire.
Sinonime
Cuvinte apropiate
- dușman
- dușmană, dușmancă
- dușmănesc
- dușmănește
- dușmăni
- dușmănie
- dușmănire
- dușmănos
- îndușmăni
- îndușmănire
- îndușmănit
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului dușmănit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | dușmănit | dușmăniți |
| Feminin | dușmănită | dușmănite |
| Neutru | dușmănit | dușmănite |
- care trezește sentimente de ură.
- față de care cineva are resentimente puternice.
Sinonime
- 1: antipatizat
- 2: detestat
Traduceri
Traduceri