echivalență

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză équivalence.

Pronunție

  • AFI: /e.ki.va'len.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
echivalență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ echivalență echivalențe
Articulat echivalența echivalențele
Genitiv-Dativ echivalenței echivalențelor
Vocativ echivalență echivalențelor
  1. egalitate de valoare, de semnificație, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent.
  2. (log.) raport existent între două enunțuri care sunt adevărate sau false împreună.
  3. (med.) denumire dată unei crize de natură epileptică, care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă.
  4. (mat.) relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe