enchantment

engleză

(English)

Variante

• (înv.) inchantment

Etimologie

Din engleza medie enchantement, care provine din franceza veche < latină incantāmentum.

Pronunție

• AFI: /ɛnˈtʃæntmənt/
• AFI: /ɛnˈtʃɑntmənt/

Substantiv

enchantment, (nenumărabil și numărabil; pl. enchantments)

1. încântare, delectare, desfătare
2. (spec.) farmec, magie, vrajă
3. ceva fermecat

Sinonime

• 1: charm, rapture
• 2: magic, spell

Cuvinte apropiate

• enchant
• enchanted
• enchantedly
• enchanting
• enchantingly

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary