eres

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) eresĩ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
eres
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ eres eresuri
Articulat eresul eresurile
Dativ-Genitiv eresului eresurilor
Vocativ eresule eresurilor
  1. credință în forțe miraculoase, supranaturale; concepție falsă (transformată în deprindere); prejudecată, superstiție, eroare.
  2. (fig.) ceea ce se abate de la concepțiile comune (ale unei societăți); (p.ext.) rătăcire, păcat.


Traduceri

Referințe