foule

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : foulé

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie foule, form alternativă pentru franceză veche foulc < limba francă *folc, *fulc („mulțime, masă, lume, oameni”), din proto-germanică *fulką („mulțime, gloată”).

Înrudit cu daneză folk, engleză folk, germană Volk, islandeză fólk, neerlandeză volk, norvegiană folk și suedeză folk.

Pronunție


Substantiv

foule f., foules pl.

  1. mulțime (de oameni), masă
  2. gloată, buluc, adunătură
  3. (p.ext.) multitudine, mulțime

Sinonime

Omofone

Locuțiuni

Etimologie

Din franceză medie foule și fouler, care provine din franceză veche foler < latină fullō („a fula, a călca în picioare, a zdrobi”).

Substantiv

foule f., foules pl.

  1. (înv.) fulare
  2. (p.ext.) călcare, zdrobire
  3. (fig. și înv.) opresiune, vexațiune

Sinonime

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din fouler.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru fouler.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru fouler.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru fouler.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru fouler.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru fouler.

Referințe