g

Vezi și : G, Ĝ, Ģ, Ğ, Ġ, ĝ, ģ, ğ, ġ

română

G g

Etimologie

Din latină G, care a fost introdus în perioada veche ca o variantă a lieterei C.

Pronunție

• AFI: /g/
• AFI: /ɡe/
• (urmat de „e” sau „i”) AFI: /dʒe/

Substantiv

Declinarea substantivului g
m. și n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	g	g-uri
Articulat	g-ul	g-urile
Genitiv-Dativ	g-ului	g-urilor
Vocativ	-	-

1. (literă minusculă) a noua literă a alfabetului român.
2. sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă prepalatală sonoră când este urmată de „e” sau „i”, oclusivă palatală sonoră în grupurile „ghi” și „ghe”, oclusivă velară sonoră în toate celelalte poziții).

Vezi și

• G

Referințe

• DEX '98 via DEX online