gudura

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Cuvânt autohton. Confer albaneză gudulis.

Pronunție

  • AFI: /gu.du'ra/


Verb


Conjugarea verbului
se gudura
Infinitiv a se gudura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mă gudur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să se gudure
Participiu gudurat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre câini; la pers. 3) a-și manifesta bucuria sau atașamentul față de om, dându-i târcoale și mișcând din coadă.
  2. (fig.) (depr.; despre oameni) a se ploconi, a se umili fără demnitate în fața cuiva, a linguși pe cineva (pentru a-i obține favorurile).

Sinonime


Traduceri

Referințe