gudura
Aspect
Etimologie
Cuvânt autohton. Confer albaneză gudulis.
Pronunție
- AFI: /ɡu.duˈra/
Verb
Conjugarea verbului se gudura | |
Infinitiv | a se gudura |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mă gudur |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să se gudure |
Participiu | gudurat |
Conjugare | I |
- (v.refl.) (despre câini; la pers. 3) a-și manifesta bucuria sau atașamentul față de om, dându-i târcoale și mișcând din coadă.
- (fig.) (depr.; despre oameni) a se ploconi, a se umili fără demnitate în fața cuiva, a linguși pe cineva (pentru a-i obține favorurile).
Sinonime
Traduceri
a mișca din coadă; a linguși