himeră

română

Etimologie

Din franceză chimère, italiană chimera < latină Chimaera.

Pronunție

• AFI: /hi'me.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului himeră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	himeră	himere
Articulat	himera	himerele
Genitiv-Dativ	himerei	himerelor
Vocativ	himeră	himerelor

1. închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă.
2. monstru în mitologia antică greacă, închipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capră și cu coadă de șarpe; (p.ext.) motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru.
3. (biol.) organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți.

Cuvinte compuse

• himeră de altoire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online