prescrie

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză prescrire.

Pronunție

  • AFI: /pre'skri.e/


Verb


Conjugarea verbului
(se) prescrie
Infinitiv a (se) prescrie
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) prescriu
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) prescrie
Participiu prescris
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a indica, a arăta; (p. spec.) a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav.
    Îi prescriu un tratament.
  2. (v.tranz.) a stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut; a dispune, a hotărî.
  3. (v.refl. pasiv) (despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) a se stinge, a înceta prin prescripție; a-și pierde valabilitatea.
    Pedeapsa s-a prescris.
  4. (v.tranz.) (înv.) a transcrie un text.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe