infirmier

Vezi și : infirmièr

română

Etimologie

Din franceză infirmier.

Pronunție

• AFI: /in.fir.mi'er/

Substantiv

Declinarea substantivului infirmier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	infirmier	infirmieri
Articulat	infirmierul	infirmierii
Genitiv-Dativ	infirmierului	infirmierilor
Vocativ	infirmierule	infirmierilor

1. persoană calificată care îngrijește bolnavii la infirmerie.
2. persoană din personalul sanitar auxiliar care lucrează într-un spital, într-o policlinică, într-un dispensar.

Sinonime

• 1-2: (med.) (germanism reg.) velter, (înv.) bolnicer, spitalagiu, spitaliot

Cuvinte derivate

• infirmieră
• infirmerie

Cuvinte apropiate

• infirm
• infirmitate

Traduceri

persoană, din cadrul personalului sanitar inferior, care îngrijește bolnavii într-un spital sau într-o infirmerie

engleză: nurse (English), male nurse (English) esperanto: kuracisto (Esperanto) franceză: infirmier (français) m. germană: Pfleger (Deutsch) m., Krankenpfleger (Deutsch) m. greacă: νοσοκόμος (Ελληνικά) (nosokomos) m., νοσηλευτής (Ελληνικά) (nosileftis) m. italiană: infermiere (italiano) m. japoneză: 看護士 (日本語) (かんごし, kangoshi) maghiară: ápoló (magyar) m.

malteză: infermier (Malti) m., ners (Malti) m./f. portugheză: enfermeiro (português) m. scoțiană: neach-eiridinn (Scots) m. slovacă: ošetrovateľ (slovenčina) m. spaniolă: enfermero (español) m. suedeză: sjukskötare (svenska) c., sjukvårdare (svenska) c. turcă: hastabakıcı (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

franceză

(français)

Etimologie

Atestat în 1398, din forma veche enfermier (1288); din infirme („infirm, bolnav”) + -ier.

Pronunție

• AFI: /ɛ̃.fiʁ.mje/

Substantiv

infirmier m., infirmiers pl.

1. (med.) infirmier

Cuvinte derivate

• infirmière

Cuvinte apropiate

• infirme
• infirmer
• infirmerie

Adjectiv

Declinarea adjectivului infirmier
	Singular	Plural
Masculin	infirmier	infirmiers
Feminin	infirmière	infirmières

1. (med.) referitor la îngrijirea bolnavilor, de infirmier

   Le personnel infirmier.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire