jupân

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ʒu'pɨn/

Substantiv

Declinarea substantivului jupân
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	jupân	jupâni
Articulat	jupânul	jupânii
Genitiv-Dativ	jupânului	jupânilor
Vocativ	jupânule	jupânilor

1. titlu de politețe dat în țările române persoanelor care ocupau anumite demnități sau funcții înalte.
2. titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”.
3. patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi).

Cuvinte derivate

• jupâneasă
• jupâniță

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online