lacună
română
Etimologie
Din franceză lacune < latină lacuna.
Pronunție
- AFI: /la'ku.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului lacună | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lacună | lacune |
| Articulat | lacuna | lacunele |
| Genitiv-Dativ | lacunei | lacunelor |
| Vocativ | lacună | lacunelor |
- spațiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru.
- întrerupere involuntară și penibilă într-un text, în înlănțuirea unor fapte, a unor idei.
- (fig.) ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie bun, desăvârșit.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online