lacună

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză lacune < latină lacuna.

Pronunție

  • AFI: /la'ku.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lacună
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lacună lacune
Articulat lacuna lacunele
Dativ-Genitiv lacunei lacunelor
Vocativ lacună lacunelor
  1. spațiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru.
  2. întrerupere involuntară și penibilă într-un text, în înlănțuirea unor fapte, a unor idei.
  3. (fig.) ceea ce lipsește pentru ca un lucrufie bun, desăvârșit.


Traduceri

Anagrame

Referințe