lectoră
română
Etimologie
Din lector.
Pronunție
- AFI: /'lek.to.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului lectoră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lectoră | lectore |
| Articulat | lectora | lectorele |
| Genitiv-Dativ | lectorei | lectorelor |
| Vocativ | lectoro | lectorelor |
- persoană care are gradul de lector.
- membră a unui lectorat.
- (ieșit din uz) persoană care ținea lecții sau care conducea seminariile în învățământul politic, în universitățile populare etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online