mărturisitor
română
Etimologie
Din a mărturisi + sufixul -tor.
Pronunție
- AFI: /mər.tu.ri.si'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului mărturisitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mărturisitor | mărturisitori |
| Articulat | mărturisitorul | mărturisitorii |
| Genitiv-Dativ | mărturisitorului | mărturisitorilor |
| Vocativ | mărturisitorule | mărturisitorilor |
- (înv.) persoană care arată, susține, probează ceva; (spec.) persoană care depune o mărturie în fața unei instanțe; martor.
- (adjectival) doveditor, probant.
- duhovnic, confesor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online