mandră

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : mândră, meandru, mendre, geandră

română

Etimologie

Din neogreacă μάντρα (mántra „gard”).

Pronunție

  • AFI: /'man.drə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mandră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mandră mandre
Articulat mandra mandrele
Genitiv-Dativ mandrei mandrelor
Vocativ mandro mandrelor
  1. îngrăditură de nuiele, de stuf sau de șipci, așezată de-a curmezișul unei ape pentru a înlesni prinderea sau păstrarea peștilor.

Sinonime


Traduceri

Referințe