mandră

Vezi și : mândră, meandru, mendre, geandră

română

Din neogreacă μάντρα (mántra „gard”).

Declinarea substantivului mandră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mandră	mandre
Articulat	mandra	mandrele
Genitiv-Dativ	mandrei	mandrelor
Vocativ	mandro	mandrelor

îngrăditură de nuiele, de stuf sau de șipci, așezată de-a curmezișul unei ape pentru a înlesni prinderea sau păstrarea peștilor.