marafet
Aspect
Etimologie
Din neogreacă μαραφετι (maraféti).
Pronunție
- AFI: /ma.ra'fet/
Substantiv
Declinarea substantivului marafet | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | marafet | marafeturi |
Articulat | marafetul | marafeturile |
Genitiv-Dativ | marafetului | marafeturilor |
Vocativ | marafetule | marafeturilor |
- (pop. și fam.; la pl.) fasoane, mofturi; nazuri; fițe.
- (pop. și fam.; mai ales la pl.) podoabă (pretențioasă).
- lucru mărunt, fleac.
- (înv.) meșteșug, dibăcie; iscusință, pricepere, măiestrie.
- procedeu, mijloc; (p.ext.) truc, tertip; înșelătorie, artificiu.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online