marafet

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din neogreacă μαραφετι (maraféti).

Pronunție

  • AFI: /ma.ra'fet/


Substantiv


Declinarea substantivului
marafet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marafet marafeturi
Articulat marafetul marafeturile
Genitiv-Dativ marafetului marafeturilor
Vocativ marafetule marafeturilor
  1. (pop. și fam.; la pl.) fasoane, mofturi; nazuri; fițe.
  2. (pop. și fam.; mai ales la pl.) podoabă (pretențioasă).
  3. lucru mărunt, fleac.
  4. (înv.) meșteșug, dibăcie; iscusință, pricepere, măiestrie.
  5. procedeu, mijloc; (p.ext.) truc, tertip; înșelătorie, artificiu.


Traduceri

Anagrame

Referințe