Sari la conținut

mestiere

De la Wikționar, dicționarul liber

(italiano)

Variante

Etimologie

Din franceză veche maistre, mestre, care provine din latină ministerium („serviciu”) < minister („servitor”).

Pronunție

  • AFI: /meˈstjɛre/


Substantiv

mestiere m., mestieri pl.

  1. meserie, meșteșug, serviciu, profesiune, ocupație, meșterie
    Arti e mestieri.
  2. (p.ext.) pricepere, îndemânare, artă, expertiză, măiestrie
  3. (la pl.) treburile casei, treburile casnice

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

Referințe